Rupt-a tăcerii vechiului gând,
Șoptind spre raza-i lumină,
Picătura de vals ce-o văd sclipind,
Dorința galeșă ce-acum deloc suspină.

Nămeți ce până-acum acoperit-au,
Soros tandru de ghiocel,
Apus și clinchetul de zurgălău,
Mijind mândru din pătucel.

Subtilă mireasmă aduce cu el,
Prezice avântu-i astei dimineţi,
Răsare în codrul lui de făgeţel,
Făloşi, cuminţi spre culmi răzleţi !

Gingaş ce suie îşi cheamă astrul,
Sălăşluit-a în tăcere tot colea,
Semeţ şi dulce e măiastrul,
Când gerul păcii blând aievea îl veghea.

În tihna-i rodului vechiului cântec,
Voit tresare trândav şi vrednic,
Şoptind cu poftă în al ei pântec,
Solemn, trufaş şi-atât de paşnic.

Culeg petale din glasu-i blajin,
Fiorul chemarea-i acum înţeleasă,
Alături veşnic de suflet hain,
Sortit ce-a fost să-mi fii aleasă.