Când visele sunt gratis iar tu cumperi doar în rate
Când te bucuri doar cu ochii,îi închizi şi laşi în spate
Când ajungi să crezi în somn că filmul rulat e realitate
Atunci pe neaşteptate te umple sentimentul de vanitate.

Cu braţe întinse,fără speranţe,ai dorinţe cu duiumul
Din palma deschisă,semn de pace,îşi face apariţia,pumnul
Între cele două trepte sunt motive sterpe ce nu aduc progres
Pentru societate o fi regres dar pentru tine e succes.

Dacă monotonia e un clişeu inseamnă că viaţa e un tipar
Atunci neprevăzutul e previzibil si nedesluşibilul e clar
Ironia dintre extreme e tocmai nebănuitul har
De a contra axiome când teoriile par în zadar.

Continuăm pe aceeaşi axă şi susţinem logica din delir
Căci supremul e la parter,accesibil,rămâi pe fir
Între galenele din receptor găseşti apelul raţiunii
Căci visele sunt gratis iar tu te hrăneşti doar cu iluzii.