Trecem prin viaţă asemeni umbrelor.Fiecare umbră are rolul şi locul său temporar.Cînd două umbre se unesc în una singură,consistenţa acesteea creşte,prinde viaţă,începe să răsufle.Apoi se croieşte o soartă,un destin trăit în doi,care le mînă spre un scop comun.Se întîmplă să căuţi umbra luni şi ani în şir,dar...cînd o găseşti,cînd o găseşti ai vrea să se transforme într-o rază de soare care să te mîngîie dimineaţa pe obraz,să se transforme într-o înghiţitură de aer ca să poţi să o inspiri şi să o păstrezi adînc în piept,să se transforme într-un veşnic răsărit,pe care să-l admiri toată viaţa.Păstrează cu sfinţenie în memoria ta acest răsărit,acea înghiţitură de aer de parcă ar fi ultima,acea rază de soare pe obrazul tău,căci...s-ar putea să fie acea unică şi irepetabilă clipă şi persoană.